For those about to rock

Baladă pentru fiul pierdut: Mihai Gîtlan (1970-1989)

imaginea utilizatorului Stefan Mardale

Pe Micky l-am cunoscut în '88 când dădeam probă la formaţia Conex. Era exuberant, prietenos, aşa de relaxat că atunci când mergeam pe stradă era privit cu o ură de neînţeles pentru mine, atunci, mai ales de către persoanele în vârstă. La o partidă de bere am văzut un chelner relativ tânăr cum îl înjura printre dinţi şi-l privea de parcă i-ar fi omorât familia. Micky avea plete, era îmbrăcat ca un rocker, se purta ca un om liber. Rar vedeai aşa ceva în vremurile acelea. Am avut odată o discutie mai lungă lângă clubul Ecran, undeva în spatele Grădinii Botanice. Mă plângeam de ce se întâmplă pe la noi în muzică, şi nu numai. La sfârşitul lamentărilor mele a spus zâmbind: "lasă, măi, Stefane, c-o să se termine tâmpenia asta şi-o să vină vremea meseriaşilor".